Va prezentam mai jos un material primit prin e-mail:
No Comment : )
Sugestia mea este sa cititi mai intai acest text pana
la capat si abia la final sa va faceti o parere. Multe din cele prezentate aici
pot parea la prima vedere ca fiind fantezii, aberatii sau pur si simplu
exagerari, dar daca nu e asa? Nu am pretentia ca lucrurile or sa se petreaca
exact asa cum preconizez eu (si altii care au analizat aceste aspecte), sunt
insa putin oameni care au acces la informatiile care pot anticipa CU EXACTITATE
ce anume o sa fie in viitor. Din fericire, deocamdata, oricine are
posibilitatea de a face propriile cercetari pentru a ajunge la propriile
concluzii, asa incat acest material poate constitui, in cel mai rau caz, o
invitatie si un punct de pornire pentru ulterioare investigatii.
Voi cauta sa nu intru prea mult in detalii, ci mai
degraba sa prezint niste idei. Unde se poate, o sa fac trimiteri la sursa
informatiilor respective, asfel incat cine doreste sa poata afla mai multe
amanunte.
Voi incepe precizand ca in acest moment dolarul
american sta la baza sistemului financiar international, fiind principala
moneda folosita in tranzactiile internationale (schimburile economice intre
parteneri din tari diferite se fac intr-o foarte mare masura in dolari) si
pentru o parte din rezervele valutare ale bancilor din intreaga lume. Aceasta
„nevoie” de dolari ii confera valoare monedei americane (datorita cererii), pe
de o parte, iar pe de alta parte i-a permis guvernului SUA sa-si acopere o
parte din datoriile acumulate de-a lungul timpului doar prin tiparirea de noi
bancnote (avand in vedere ca in ultima vreme nu prea se mai utilizeaza banii
lichizi in tranzactiile comerciale si financiare ci se folosesc mijloacele
electronice, „tiparirea” de noi dolari semnifica, de fapt, niste cifre
introduse intr-un calculator, undeva in sistemul bancar american [cine doreste
poate citi mai multe aici]).
Asa se explica de ce la
sfarsitul anului 2014 datoria SUA se ridica la impresionanta cifra de 17,8
trilioane dolari, reprezentand 101% din PIB (produsul intern brut), fiind tara
cu cea mai mare datorie de pe glob. In acest moment
(ianuarie 2015) suma a depasit 18 trilioane dolari (18 mii de miliarde, [cifra
exacta se actualizeaza zilnic pe aceasta pagina]).
Este interesanta, insa, evolutia acestei
datorii: in 2000 a fost 5,6 trilioane (55% din produsul intern brut), in 2008 a
fost 10 trilioane (68% din PIB), in 2011 a fost 14,7 triloane (95 % din PIB). (sursa). Practic, in ultimii 15 ani a crescut de peste 3 ori, iar ritmul
este din ce in ce mai accelerat, deoarece acoperirea datoriilor doar prin
“tiparirea” de noi bani (care n-au acoperire intr-o crestere economica
echivalenta) duce la devalorizarea acestora. Se estimeaza ca in prezent dolarul
american a ajuns la 5% din valoarea pe care o avea acum 100 de ani, cand s-a
infiintat FED-ul (organizatia privata ce controleaza masa monetara americana).
Odata cu devalorizarea dolarului se erodeaza si
increderea in aceasta monedaa celor care il folosesc, ceea ce, teoretic, ar
trebui sa-i faca sa se orienteze catre alte instrumente de plata mai stabile.
Cu cat mai multi ar renunta la dolar, cu atat mai greu ii va fi guvernului
american sa-si finanteze datoriile doar prin “tiparirea” de noi bani. De aceea,
SUA, economia cea mai dezvoltata a lumii, isi foloseste toate capabilitatile
(militare, economice, financiare, tehnologice, informationale, etc.) pentru a
pastra, intr-un mod fortat, actualul statut al monedei sale. Un exemplu in acest sens ar fi inlaturarea lui Muammar
Al-Gaddafi de la putere si uciderea lui.
Gadaffi sustinea in mod deschis crearea
unei noi monede, dinarul din aur, care sa concureze dolarul american si euro.
El invita toate tarile musulmane si cele din Africa sa formeze o alianta care
sa creeze si sa utilizeze aceasta noua moneda. Vanzarile de petrol si alte
resurse, catre SUA si restul lumii, urmau sa se faca doar in schimbul acestor
dinari din aur (exista multe referinte pe internet despre acest plan, “aur
pentru petrol”, al lui Gadaffi si despre adevaratele motive din spatele
razboiului din Libia, unele dintre ele le gasiti si aici). Consecinta: Gaddafi este vanat si ucis ca un talhar de rand,
iar tara sa, una dintre cele mai prospere din Africa, e devastata de razboi si
aruncata intr-un haos total ce persista si-n ziua de azi.
Sunt insa si alte tari care sustin public
necesitatea schimbarii actualului sistem monetar international. Dintre ele sunt
de remarcat cele ce alcatuiesc grupul cunoscut sub numele de BRICS (Brazilia,
Rusia, India, China si Africa de Sud, tari ce insumeaza 40% din populatia
lumii, 25% din suprafata terestra a planetei si in jur de 20% din PIB-ul
global, cu o valoare apropiata de PIB-ul SUA sau al Uniunii Europene). Dintre
acestea, China, cea de a doua economie a lumii in acest moment (dar care din
2017 va trece pe locul intai) pare sa fi preluat rolul de lider al acestei
miscari de “de-americanizare” a lumii. In ultimii ani China a inceput sa investeasca
masiv in multe regiuni ale lumii (in special in Africa si America de Sud, [sursa]), punandu-si astfel la adapost rezervele sale valutare. De
asemenea, a incheiat numeroase acorduri bilaterale cu alte tari pentru
utilizarea propriilor monede in tranzactiile economice si financiare reciproce
si nu dolarul american (sursa), ceea ce duce la o diminuare a rolului monedei americane in
schimburile internationale. Un alt aspect important se refera la rezervele de
aur ale Chinei. Cu toate ca ultimile cifre oficiale furnizate de guvernul
chinez tocmai in 2009 nu spun mare lucru, multi analisti estimeaza ca in acest
moment China dispune de suficient aur (in primul rand din productia proprie,
fiind cel mai mare producator din lume, dar si prin procurarea acestuia de pe
pietele mai mult sau mai putin la vedere, fiind cel mai mare importator din
lume) pentru a impune o schimbare in sistemul financiar international (sursa1 sursa2).
Rusia este un alt sustinator important al
detronarii dolarului american, mai ales in ultima perioada, ca urmare a
conflictului din Ucraina. Atat presedintele Putin (sursa), cat si alte figuri importante ale regimul de la Moscova, s-au exprimat in aceasta
directie. Este de remarcat faptul ca tocmai sanctiunile impuse de comunitate
internationala (ca urmare a implicarii rusesti in estul Ucrainei), a fortat
Rusia sa incheie importante intelegeri economico-financiare cu China si India,
ajungandu-se astfel la crearea unui nou pol de putere mondial, dupa cum afirma
unii analisti ( un articol cuprinzator pe aceasta tema gasiti aici). Este posibil ca odata cu trecerea timpului, conflictul din
Ucraina sa se intensifice, iar partile implicate (SUA si aliatii lor pe de o
parte, Rusia si aliatii ei, pe de alta) sa recurga la masuri din ce in ce mai
dure. Ramane de vazut cine va iesi invingator…
De mentionat ca, la fel ca si China,
Rusia (a cincea tara din lume din acest punct de vedere) si-a marit rezervele
de aur in ultima perioada (sursa).
Mai trebuie semnalat faptul ca in 2014
tarile BRICS au semnat un acord pentru crearea unui fond pentru situatii de
urgenta si a unei banci internationale de dezvoltare, cumva similare Bancii
Mondiale si FMI, (sursa ), fapt ce este vazut de catre multi ca fiind un nou pas in
vederea inlaturarii dolarului.
Pe de alta parte, zona euro (zona din
care fac parte principalii aliati ai SUA) trece printr-o perioada extrem de
dificila. Un semn elocvent al dificultatilor prin care trece moneda euro il
reprezinta decizia Bancii Centrale a Elvetiei de a ridica plafonul cursului de
schimb valutar al francului elevetian, un adevarat soc pentru lumea financiara.
La cateva zile
dupa, Banca Centrala Europeana a decis sa infuzeze 50 de miliarde de euro in
fiecare luna, pana la sfarsitul lui 2016, in sistemul bancar european
(binenteles bani facuti din aer), ca masura pentru mentinerea euro pe linia de
plutire.
Un alt eveniment
care ameninta intreaga zona il reprezina castigarea alegerilor din Grecia de
catre un partid care nu e de acord cu masurile impuse tarii sale de catre
creditorii internationali, ceea ce ar putea determina iesire Greciei din zona
euro, provocand efecte devastatoare acestei monede.
De asemeni,
escaladarea conflictului din Ucraina ar putea afecta stabilitatea intregii
regiuni.
Toate cele prezentate mai sus constituie
pentru multi analisti argumente consistente pentru a preconiza o criza a monedei
americane in viitorul apropiat sau chiar foarte apropiat (pe parcursul acestui
an). Unii sustin ca e nevoie de 3 elemente pentru ca asa ceva sa se
petreaca:
1. vulnerabilitatea sistemului, iar aceasta
e data de datoria acumulata de guvernul SUA;
2. existenta altei monede care sa preia
rolul detinut acum de dolar. Aceasta inca nu exista, in acest moment, dar sunt
multe indicii ca tarile BRICS ar putea emite si sustine o astfel de moneda, dar
care, spre deosebire de dolar, va avea o valoare reala (foarte probabil data de
aur) si care o va face astfel foarte desirabila pentru tranzactiile
internatioanale sau pentru rezervele valutare;
3. un eveniment declansator. E dificil de
anticipat natura acestui eveniment, insa sustinatorii detronarii dolarului
lucreaza intens in aceasta directie.
De-a lungul
timpului s-a mai vorbit si in alte ocazii despre astfel de crize iminente, insa
pana acum ele au fost evitate, intr-un fel sau altul, de cei care controleaza
actualul sistem financiar mondial. Va fi si acum la fel? Si daca nu?
Pentru a va face o imagine despre cat de
delicat este acest sistem, o sa aduc in discutie ceea ce in lumea finantelor
este cunoscut sub numele de “Miercurea neagra” (Black Wednesday). Intr-o singura
zi, pe 17 septembrie 1992, George Soros (prin firma sa de management
financiar), utilizand 15 miliarde de lire sterline (marea majoritate
imprumutati in acea zi), profitand de un moment favorabil, a reusit sa scoata
Marea Britanie din Mecanismul european de rate de schimb (sistemul financiar al
UE de dinaintea introducerii monedei euro), reusind astfel sa puna in genunchi
banca centrala engleza. Profitul obtinut de Soros in acea zi a fost de circa 1
miliard de lire sterline, in timp ce Banca Marii Britanii a pierdut 3,3
miliarde (aici gasiti detaliile aceste adevarate “opere de arta” financiare).
Ganditi-va ce ar putea face China cu 33 de mii de miliarde de dolari (la atat
se estimeaza a fi rezervele financiare ale acestei tari, din care 13 mii de
miliarde sunt bonuri ale trezoreriei SUA), in cazul in care va considera ca
momentul e favorabil....
Mai trebuie stiut faptul ca guvernul SUA
face pregatiri pentru un astfel de eveniment, de ceva vreme. Au fost
implementate protocoale speciale ce trebuiesc urmate in astfel de situatii,
s-au facut tot felul de pregatiri, iar armata a efectuat exercitii specifice pe
aceasta tema (sursa).
(Aici gasiti o povestioara cu talc despre tot ce am prezentat pana
acum).
Indiferent de evenimentul care va
declansa aceasta criza, este imposbil de apreciat cu exactitate ce anume va
urma, in ce ritm si la ce scala, in primul rand in SUA. Sunt mult prea multe
variabile de avut in vedere, insa mai toate scenariile (aici gasiti unul din ele) contin aceste elemente:
a. prabusirea burselor urmata de
b. falimentul sistemului bancar (bancomatele
si atm-urile nu vor mai functiona, bancile nu vor mai elibera bani cash)
c. o anumita parte a populatie va intra in
panica si vor lua cu asalt bancile, supermarketurile, statile de benzina,
farmaciile, etc
d. violente fata de fortele de ordine sau
intre oameni, cu efecte teribile avand in vedere ca multi americani detin arme
de foc
e. penurie de alimente, apa potabila,
medicamente, combustibil si bunuri de stricta necesitate
f. dificultati in mentinerea ordinii
publice, a serviciilor medicale, sau in furnizarea de utilitati (curent
electric, gaze naturale, caldura, apa).
Sunt unii care nu
exclud posibilitatea unui haos generalizat care sa cuprinda intreaga tara, daca
guvernul nu va reusi sa tina situatia sub control. Din pacate, modul in care au
fost gestionate unele situatii de criza (a se vedea uraganul Katrina), le cam
da apa la moara…
In afara SUA, criza va avea efecte
cumplite asupra intregii planete. Pentru a va face o imagine cat mai corecta
asupra impactului, o sa amintesc de prabusirea unei singure banci din SUA,
Lehman Brothers, in 2008, care aproape a provocat colapsul actualului sistem
financiar si care care a impins economia globala intr-o criza din care n-a
iesit nici pana acum. Imaginati-va cum va fi in momentul in care dolarul nu va
mai valora nici cat hartia pe care e tiparit! Va fi un eveniment de o amploare
nemaintalnita pana acum pe aceasta planeta. Multe institutii financiare vor da
faliment, multe tari vor intra in incapacitate de plata (este foarte probabil
ca nici euro sa nu supravietuiasca), activitatea economica se va bloca,
economiile multor oameni vor disparea peste noapte, panica, revoltele, violenta
vor apare in multe locuri.
Se estimeaza ca va fi nevoie de cel putin
6 luni pana cand o sa apara o anumita stare de normalitate. Asta nu inseamna,
insa, ca lucrurile vor fi ca acum, ci ca sistemele nationale si internationale
vor incepe sa functioneze. Cat va dura pana cand vor ajunge sa lucreze la un
nivel optim? Greu de spus...
Este de anticipat ca si Romania va avea
de suferit, mai mult sau mai putin, in acest context.
Pe de o parte,
datorita setei de senzational a mijloacelor de informare moderne (televiziunea,
radioul, internetul), romanii vor avea aproape instant o imagine destul de
cuprinzatoare a ceea ce se va petrece in restul lumii. Cu cat mai ingrozitoare
vor fi evenimentele, cu atat mai afectati emotional vor fi concetatenii nostri,
ceea ce va contribui decisiv la modul in care se vor comporta, atat ca
indivizi, cat si ca mase.
Pe de alta parte,
impactul prabusirii dolarului asupra economiei romanesti va avea ca efect
amplificarea sensibilitatii emotionale a oamenilor. Eventualele falimente ale
unor banci, incetarea activitatii unor firme, modul in care guvernul va aborda
aceasta situatie, etc., vor fi toti atati factori negativi. Daca punem in
ecuatie si posibilitatea prabusirii euro, deja totul se agraveaza exponential.
Multi romani, multe firme au depozite in euro, multe afaceri se deruleaza in
aceasta moneda, iar devalorizarea ei abrupta ii va avea consecinte
dezastruoase.
Chiar daca am
presupune, prin reducere la absurd, ca economia noastra n-o sa fie afectata
nici intr-un fel, oamenii tot vor incepe sa se intrebe cat de prudent e sa-ti
banii la banca, cata vreme nu exista nicio garantie ca sistemul nostru bancar
nu va fi si el afectat, la un moment dat. E posibil ca multi sa ajunga la
concluzia ca e mai bine sa-ti tii banii acasa, sau, de ce nu, sa-i investesti
in ceva mai sigur (metale pretioase, terenuri, locuinte, etc.). Astfel incat,
bancile or sa trebuiasca sa faca fata unui numar din ce in ce mai mare de
solicitari de retragere a depozitelor si nu e imposibil ca unele din ele sa se
trezeasca in situatia delicata de a nu putea face fata, asta datorita faptului
ca, in conformitate cu legile in vigoare, bancile sunt obligate sa pastreze ca
rezerve minime obligatorii, doar 10-15% din valoarea banilor depusi de clienti,
restul folosindu-l pentru creditare. In conditii normale, sunt rare cazurile in
care o banca sa nu poata onora retragerile, dar chiar si daca se ajunge acolo,
de obicei apeleaza la imprumuturi din partea altor banci, pentru a iesi din
situatia temporara de criza. Insa, de data aceasta, nu prea o sa aiba la cine
apela pentru ajutor, pentru ca celelalte banci vor fi preocupate sa-si
protejeze propria piele. Banca Nationala ar putea interveni, banuiesc, in
astfel de cazuri, dar nu stiu in ce masura o va face si mai ales daca o va face
in timp util. Pentru ca, in contextul dat, e suficient ca o singura banca sa
dea semne ca ar avea probleme si asta sa ajunga la urechile mass-media sau ale
clientilor. Vestea respectiva se va raspandi in societatea romaneasca cu o
viteza fenomenala. In cateva ore clientii vor lua cu asalt toate bancile,
pentru a-si retrage, pana nu e prea tarziu, economiile. Iar daca asta se va
petrece, sistemul bancar romanesc va intra in colaps. Bancile isi vor suspenda
activitatea, nu se vor mai putea retrage bani din bancomate, de la caseriile
bancilor si nu se vor mai putea face plati cu cardul. Si nimeni nu va putea
spune cu exactitate pentru ce perioada de timp... Vi se pare un scenariu
imposibil?
Dar sa zicem ca
nici asta n-o sa se petreaca. In situatia unei crize de o asemenea amploare,
schimburile de bunuri intre tari se vor opri total, din mai multe motive (nu
exista garantia ca respectivele bunuri ajung la destinatie, nu se stie cand si
cum vor fi achitate, etc). Primele care nu vor mai pleca la export vor fi
alimentele, pentru ca in acele conditii vor deveni extrem de valoroase. Din
pacate, mare parte din consumul intern de alimente este asigurat din importuri
(ceva detalii aici), ceea ce inseamna ca in cazul incetarii acestora, Romania va
trebui sa traiasca, cine stie pentru ce perioada de timp, cu ceea ce are in
depozitele firmelor private, in magazine si cu ce exista in camarele
cetatenilor.
S-ar mai pune si
problema rezervelor de stat, doar ca momentan se pare ca tara noastra nu are
mare lucru (ceea ce nu e de mirare) ( sursa1 sursa2 ).
Ar mai fi
productia interna, doar ca nu exista un sistem organizat de colectare si
distribuire a acesteia (este evident ca la un moment dat o sa fie nevoie si de
asa ceva, dar oare cat timp va fi necesar pentru a deveni functional?).
Din pacate, nici
rezervele familiale de alimente ale romanilor, in acest moment, nu se prezinta
foarte bine. Poate cei care traiesc la tara or fi avand ceva in plus, cu toate
ca in timpul furtunilor de zapada din anii precedenti s-a putut vedea ca si la
tara oamenii s-au obisnuit sa-si cumpere cele necesare de la magazin.
Orasenii,
datorita veniturilor insuficiente (sunt multi care abia se descurca pana la
urmatorul salar) sau a obisnuintei de a merge des la super-market sau de a trage
o fuga la magazinul din colt atunci cand au nevoie de ceva, nu au mare lucru
prin camara. Cand vor vedea la televizor cum in alte partii lumea se bate
pentru ultima sticla de apa potabila, unii vor realiza situatia precara in care
se afla ei insisi si vor cauta sa o remedieze. La inceput poate n-or sa fie
multi, dar incetul cu incetul, „febra cumparaturilor” ii va cuprinde pe toti.
Numai ca, n-o sa dureze prea mult pana cand rafturile magazinelor se vor goli
(in 2012, speriati de codul rosu de ninsoare, romanii au golit magazinele in
cateva ore [sursa]). E posibil ca o perioada de timp, sistemul de aprovizionare al
supermarket-urilor sa mai functioneze, dar nu pentru mult timp, pentru ca si
depozitele lor centrale au cantitati limitate de alimente. Asta daca nu vor
exista „baieti destepti” care vor intelege cu adevarat cum se prezinta situatia
si vor cauta sa profite la maxim, prin depozitarea alimentelor si vanzarea lor
mai tarziu, cand preturile vor deveni astronomice, datorita cererii imense si a
ofertei aproape inexistente.
La fel, pentru un
anumit timp, se vor mai putea procura alimente de la producatorii particulari,
de la magazinile sau depozitele mai mici, de la speculanti, dar e de asteptat
ca preturile sa creasca vertiginos, pe masura ce n-o sa mai fie nimic de
cumparat. Cat o sa dureze pana se ajunge in acest punct? Imi este greu sa anticipez...
Unii ar putea
considera ca in situatii de acest gen statul trebuie sa intervina, intr-un fel
sau altul. Cea ce se pierde din vedere este ca „statul” reprezinta, de fapt, un
numar de oameni, angajatii institutiilor publice, oameni care trebuie si ei sa
manance, sa bea, sa-si protejeze propria viata sau sa aiba grija de familie. In
cazul uraganului Katrina, in SUA, 17% dintre politisti nu s-au prezentat la
post sau l-au abandonat pentru a-si proteja familia ( sursa ). Vorbim totusi de un eveniment care a afectat o mica parte din
teritoriul statului si pentru o perioada relativ scurta de timp. Dar daca ar fi
vorba de un eveniment planetar a carui durata nimeni n-o poate preciza?
Poate ca in tari
mai civilizate ale lumii (a se vedea cum a gestionat Japonia criza de dupa
tsunami), statul va reusi sa tina situatia sub control, cat de cat. Dar la noi
cine sa faca asta, cand si acum mai toti cei cu functii de conducere in stat
sunt preocupati doar de binele lor sau a celor apropiati? In situatie de criza
or sa se transforme peste noapte si-o sa-i preocupe brusc interesul
cetatenilor? Dimpotriva, zic eu....
Asa incat, e
foarte probabil ca pentru multi sa vina si momentul in care n-or sa mai aiba
nimic de mancare. Ce vor putea face in acea situatie:
· pot sa astepte sa se petreaca un miracol
si lucrurile sa redevina cum au fost inainte (dar cam risca sa moara de foame),
· pot sa se mute la rudele de la tara, in
cazul in care exista, au ceva mancare in plus si or sa vrea sa-i primeasca,
· pot cere sau sa cumpere de la altii, dar
sunt slabe sanse sa aiba de la cine,
· pot sa ia cu forta de la altii si sa-i
lase pe ei sa moara de foame.
Cu toate ca poate
parea de necrezut, daca aceasta situatie de criza dureaza suficient de mult,
este foarte posibil ca la un anumit dat sa trebuiasca sa ne punem problema
protejarii rezervelor de hrana, a propriei vieti si a celor dragi. Pentru a
intelege mai bine acest aspect, imiginati-va cam cum ar arata un oras mai mare
la o luna dupa ce s-au epuizat posibilitatile de procurare a hranei. Dar dupa 3
luni?
Scenariul
prezentat mai sus in ceea ce priveste alimentele va fi valabil si pentru
celelelate produse de stricta necesitate: combustibili, medicamente, produse de
igiena, etc. De asemeni, s-ar putea sa apara probleme cu servicii furnizate de
catre stat sau firme private: telecomunicatii, sistemul medical, curentul
electric, gaz, combustibili, apa potabila, colectarea deseurilor menajere, etc.
Pentru a intelege
mai bine aceste aspecte, sa luam ca exemplu curentul electric. Lumea are
impresia ca daca functioneaza hidrocentralele si centrala nucleara de la
Cernavoda, n-ar trebui sa fie nicio problema cu furnizarea curentului electric.
Ceea ce se scapa din vedere este ca de la Cernavoda si pana la becul din camera
noastra se afla mii de echipamente si utilaje a caror buna functionare este
asigurata de sute de oameni. E suficient ca un singur astfel de echipament sa
se defecteze si am ramas pe intuneric. In mod normal, cineva repara sau
inlocuieste dispozitivul defect, astfel incat, nu dupa mult timp, becul nostru
se reaprinde. In situatii de criza prelungita, e foarte posibil sa nu aiba cine
sa mai faca reparatia, fie pentru ca si-a rupt un picior incercand sa puna mana
pe ultima conserva din supermarket, fie pentru ca e plecat sa faca rost de
mancare pentru el si pentru familie, fie pentru ca realizeaza ca daca iese din
casa s-ar putea sa nu se mai intoarca niciodata si nici sa nu ajunga la
destinatie, fie pentru ca trebuie sa asigure siguranta celor dragi.
Asta nu inseamna
ca peste tot in Romania, sau ca in mod cert, lucrurile or sa se petreaca asa.
Vor fi multi factori care or sa influenteze modul in care se vor desfasura
evenimentele, insa vital va fi cat de bine sunt pregatiti oamenii sa faca fata
situatiei. Cu cat mai multi vor sti dinainte de posibilitatea unei astfel de
crize, cu cat mai mult vor fi analizat posibilele consecinte, cu cat vor sta
mai bine la capitolul provizii, cu atat vor face fata mai bine. Cei care au
studiat comportamentul uman in situatii extreme, au constatat ca impactul
psihologic e cel care face cel mai mult rau. Au fost multe cazuri in care
oamenii au murit cu toate ca aveau la indemana mijloacele necesare
supravieturii, cel putin pana la sosirea echipelor de salvare. Si asta nu
pentru ca nu stiau cum sa le foloseasca, ci pentru ca datorita panicii n-au mai
putut evalua corect situatia in care se afla si sa gaseasca posibile solutii.
Daca maine s-ar
petrece asemenea evenimente, impactul in societatea romaneasca ar fi
devastator. Din fericire, inca se mai poate face ceva, deocamdata mai este
timp. Ce se poate face:
1. sa reflectati cu atentie la cele
prezentate aici, sa faceti propriile cautari, iar in cazul in care considerati
ca exista si cea mai mica posibilitate ca asa ceva sa se petreaca, sa dati de
stire si altora
2. sa faceti pregatirile necesare pentru a
putea supravietui (intr-o astfel de situatie nu prea se mai pune problema sa
traiesti bine) cel putin 6 luni de zile:
a. veti avea nevoie de o locatie, o casa la
tara cu acces facil si in siguranta la o sursa de apa potabila ar fi ideala
b. va trebui sa pregatiti respectiva locatie
cu toate cele necesare traiului in conditiile in care nu vor mai fi furnizate
curentul electric, gazele naturale, apa potabila sau serviciile de salubrizare;
c. va trebui sa evaluati eventualele riscuri
la adresa propriei vieti sau a celor impreuna cu care veti fi, din partea altor
fiinte umane. Mergand pe principul „unde-s doi puterea creste”, cu cat grupul
din care veti face parte va fi mai numeros, cu atat mai mare va fi propria
siguranta. De asemeni, bunele relatii cu vecinii va vor ajuta in aceasta
directie (in conditiile in care si ei s-au pregatit pentru aceasta situatie).
Asta nu inseamna ca-i nevoie sa va inarmati pana-n dinti, ci sa puteti sa le
dati de inteles eventualilor agresori ca sunteti pregatiti (psihic,mental,
material) sa le opuneti rezistenta;
d. trebuie sa va faceti provizii de
alimente. De avut in vedere produse cu un raport cat mai bun intre volum,
continut nutritional, perioada de valabilitate si cost. Veti avea nevoie sa va
asigurati o alimentatie cat mai diversificata, care sa includa toate
componentele nutritionale necesare (proteine, glucide, lipide, vitamine,
minerale, etc). Va fi nevoie de atentie la termenul de valabilitate al
produselor respective, in sensul ca vor trebui consumate inainte de expirarea
acestuia (chiar daca nu s-a petrecut inca nimic), astfel incat sa nu aruncati
banii pe fereastra. Pe masura ce veti consuma din proviziile veti inlocui cu
altele noi;
e. in masura in care se poate, o gradina de
legume si fructe e binevenita. In acest caz, e bine sa va faceti rezerve de
seminte si pentru anul viitor. A nu se pierde din vedere ca, la nevoie, va
trebui sa-i asigurati paza;
f. e nevoie sa va asigurati rezerve de
medicamente si alte produse sanitare. De asemenea, de avut in vedere apa
necesara pentru propria igiena. In conditiile in care sistemul medical nu va
functiona, orice problema de sanatate, netratata corespunzator, poate fi
fatala;
g.
apa potabila. In situatii de criza, apa
potabila poate deveni un lux pe care nu toti si-l permit. Va trebui sa evaluati
cat mai bine necesarul de apa si sa luati masuri pentru asigurarea calitatii
acesteia. (ceva idei );
h. o sa mai aveti nevoie de rezerve din alte
produse pe care le folositi in viata de zi cu zi (sapun, detergent, pasta de
dinti, hartie igienica, etc). Pentru a va fi mai simplu la evaluare, ganditi-va
ca va trebui sa traiti timp de 6 luni, in locatia respectiva, fara sa iesiti pe
poarta sau pe usa;
i. rezerve de combustibil;
j. rezerve de bani cash (de preferat ron).
Pentru o perioada de timp, la inceputul perioadei, s-ar putea sa aveti ce
cumpara cu ei;
k. va trebui sa aveti in vedere si un sistem
de gestionare a deseurilor pe care le produceti.
Exista si varianta integrarii intr-o
comunitate autosustenabila (aici aveti o
hartă cu astfel de comunităţi din România [punctele galbene] şi cu ferme
agricole eco sau permaculturale [puncetele albastre]).
3. sa urmariti cu atentie ce se petrece in
lume pentru a putea anticipa cat mai din timp eventuala criza. Din pacate, e
greu de stiut in acest moment, cand se va produce evenimentul. Poate fi maine,
intr-o luna, trei, un an... Cu cat terminati cu pregatirile mai repede, cu atat
mai bine.
Pentru multi, realizarea acestor
pregatiri poate parea la prima vedere destul de dificila, daca nu chiar imposibila.
In lumea celor preocupati de supravietuirea in conditii extreme exista
urmatorul dicton: “Spera la ce e mai bine, dar pregateste-te pentru ce e mai
rau!”.
Poate veti considera ca nu are rost sa va
bateti capul de pe acum cu asa ceva si c-o sa fie suficient timp atunci pentru
tot ce e de facut. Dar daca n-o sa fie? Si chiar daca o sa fie, una e sa o faci
acum, pe indelete, analizand toate aspectele, cautand variantele cele mai putin
costisitoare si alta e s-o faci pe fuga, cand toti cei din jur fac acelasi
lucru. Si mai este un aspect: cu cat mai multi se pregatesc de pe acum, cu atat
mai mult o sa le ramana celor care n-au stiut de asta sau care, din diverse
motive, au ales sa n-o faca (ai pe deasupra, daca o sa considerati necesar, o
sa va puteti permite chiar sa-i ajutati).
Din perspectiva mea, avem urmatoarele
variante:
A. consideram ca asa ceva este posibil.
Facem eforturile necesare pentru a ne pregati cat mai bine pentru o astfel de
situatie. Cele mai negre temeri se adeveresc. In acel context s-ar putea sa fim
printre putinii care or sa poata sa-si pastreze cumpatul, sa gandeasca limpede
pentru a actiona cat mai eficient pentru binele propriu, al celor din preajma,
sau, de ce nu, sa-i ajute pe cei mai putin pregatiti;
B. consideram ca asa ceva este posibil.
Facem eforturile necesare pentru a ne pregati cat mai bine pentru o astfel de
situatie. Timpul trece si nu se petrece nimic. Tot ce avem de facut e sa
improspatam proviziile: consumam produsele pe cale sa expire si le inlocuim cu
altele „proaspete” (pentru provizii pentru 6 luni de zile e nevoie de ceva
organizare in aceasta directie, dar se poate face). Ce avem de pierdut in cazul
in care nimic n-o sa se petreaca: efortul initial pentru a pune totul la punct
si cel pentru a improspata rezerva de alimente
C. consideram ca asa ceva este posibil,
facem eforturile necesare pentru a ne pregati, insa la un moment dat aflam ca
liderii lumii au reusit sa ajunga la un consens pentru schimbarea actualului
sistem financiar cu altul mult mai corect si echitabil. Tot ce avem de facut e
sa nu ne mai ducem la supermarket, ci sa consuma proviziile. Ce avem de
pierdut: efortul initial pentru a pune totul la punct si cel pentru a
improspata rezerva de alimente
D. consideram ca asa ceva este imposbil si
ne continuam viata ca si pana acum. Insa, la un moment dat, imposibilul devine
realitate. Ce avem de pierdut intr-un astfel de caz? Va las pe voi sa va
ganditi la asta...
E. consideram ca asa ceva este imposbil si
ne continuam viata ca si pana acum. Din fericire, nimic nu se va petrece. Ce am
pierdut? Timp, eu documentand si redactand acest material, voi citindu-l.
Alegerea e a fiecaruia dintre noi. Sper din toata inima sa fie cea
corecta..
S.T.
