marți, 26 mai 2015

De luat in considerare:

Va prezentam mai jos un material primit prin e-mail: No Comment : )
De luat in considerare:
Sugestia mea este sa cititi mai intai acest text pana la capat si abia la final sa va faceti o parere. Multe din cele prezentate aici pot parea la prima vedere ca fiind fantezii, aberatii sau pur si simplu exagerari, dar daca nu e asa? Nu am pretentia ca lucrurile or sa se petreaca exact asa cum preconizez eu (si altii care au analizat aceste aspecte), sunt insa putin oameni care au acces la informatiile care pot anticipa CU EXACTITATE ce anume o sa fie in viitor. Din fericire, deocamdata, oricine are posibilitatea de a face propriile cercetari pentru a ajunge la propriile concluzii, asa incat acest material poate constitui, in cel mai rau caz, o invitatie si un punct de pornire pentru ulterioare investigatii.
Voi cauta sa nu intru prea mult in detalii, ci mai degraba sa prezint niste idei. Unde se poate, o sa fac trimiteri la sursa informatiilor respective, asfel incat cine doreste sa poata afla mai multe amanunte.
Voi incepe precizand ca in acest moment dolarul american sta la baza sistemului financiar international, fiind principala moneda folosita in tranzactiile internationale (schimburile economice intre parteneri din tari diferite se fac intr-o foarte mare masura in dolari) si pentru o parte din rezervele valutare ale bancilor din intreaga lume. Aceasta „nevoie” de dolari ii confera valoare monedei americane (datorita cererii), pe de o parte, iar pe de alta parte i-a permis guvernului SUA sa-si acopere o parte din datoriile acumulate de-a lungul timpului doar prin tiparirea de noi bancnote (avand in vedere ca in ultima vreme nu prea se mai utilizeaza banii lichizi in tranzactiile comerciale si financiare ci se folosesc mijloacele electronice, „tiparirea” de noi dolari semnifica, de fapt, niste cifre introduse intr-un calculator, undeva in sistemul bancar american [cine doreste poate citi mai multe aici]).
Asa se explica de ce la sfarsitul anului 2014 datoria SUA se ridica la impresionanta cifra de 17,8 trilioane dolari, reprezentand 101% din PIB (produsul intern brut), fiind tara cu cea mai mare datorie de pe glob. In acest moment (ianuarie 2015) suma a depasit 18 trilioane dolari (18 mii de miliarde, [cifra exacta se actualizeaza zilnic pe aceasta pagina]). Este interesanta, insa, evolutia acestei datorii: in 2000 a fost 5,6 trilioane (55% din produsul intern brut), in 2008 a fost 10 trilioane (68% din PIB), in 2011 a fost 14,7 triloane (95 % din PIB). (sursa). Practic, in ultimii 15 ani a crescut de peste 3 ori, iar ritmul este din ce in ce mai accelerat, deoarece acoperirea datoriilor doar prin “tiparirea” de noi bani (care n-au acoperire intr-o crestere economica echivalenta) duce la devalorizarea acestora. Se estimeaza ca in prezent dolarul american a ajuns la 5% din valoarea pe care o avea acum 100 de ani, cand s-a infiintat FED-ul (organizatia privata ce controleaza masa monetara americana).
Odata cu devalorizarea dolarului se erodeaza si increderea in aceasta monedaa celor care il folosesc, ceea ce, teoretic, ar trebui sa-i faca sa se orienteze catre alte instrumente de plata mai stabile. Cu cat mai multi ar renunta la dolar, cu atat mai greu ii va fi guvernului american sa-si finanteze datoriile doar prin “tiparirea” de noi bani. De aceea, SUA, economia cea mai dezvoltata a lumii, isi foloseste toate capabilitatile (militare, economice, financiare, tehnologice, informationale, etc.) pentru a pastra, intr-un mod fortat, actualul statut al monedei sale. Un exemplu in acest sens ar fi inlaturarea lui Muammar Al-Gaddafi de la putere si uciderea lui.
Gadaffi sustinea in mod deschis crearea unei noi monede, dinarul din aur, care sa concureze dolarul american si euro. El invita toate tarile musulmane si cele din Africa sa formeze o alianta care sa creeze si sa utilizeze aceasta noua moneda. Vanzarile de petrol si alte resurse, catre SUA si restul lumii, urmau sa se faca doar in schimbul acestor dinari din aur (exista multe referinte pe internet despre acest plan, “aur pentru petrol”, al lui Gadaffi si despre adevaratele motive din spatele razboiului din Libia, unele dintre ele le gasiti si aici). Consecinta: Gaddafi este vanat si ucis ca un talhar de rand, iar tara sa, una dintre cele mai prospere din Africa, e devastata de razboi si aruncata intr-un haos total ce persista si-n ziua de azi.
Sunt insa si alte tari care sustin public necesitatea schimbarii actualului sistem monetar international. Dintre ele sunt de remarcat cele ce alcatuiesc grupul cunoscut sub numele de BRICS (Brazilia, Rusia, India, China si Africa de Sud, tari ce insumeaza 40% din populatia lumii, 25% din suprafata terestra a planetei si in jur de 20% din PIB-ul global, cu o valoare apropiata de PIB-ul SUA sau al Uniunii Europene). Dintre acestea, China, cea de a doua economie a lumii in acest moment (dar care din 2017 va trece pe locul intai) pare sa fi preluat rolul de lider al acestei miscari de “de-americanizare” a lumii. In ultimii ani China a inceput sa investeasca masiv in multe regiuni ale lumii (in special in Africa si America de Sud, [sursa]), punandu-si astfel la adapost rezervele sale valutare. De asemenea, a incheiat numeroase acorduri bilaterale cu alte tari pentru utilizarea propriilor monede in tranzactiile economice si financiare reciproce si nu dolarul american (sursa), ceea ce duce la o diminuare a rolului monedei americane in schimburile internationale. Un alt aspect important se refera la rezervele de aur ale Chinei. Cu toate ca ultimile cifre oficiale furnizate de guvernul chinez tocmai in 2009 nu spun mare lucru, multi analisti estimeaza ca in acest moment China dispune de suficient aur (in primul rand din productia proprie, fiind cel mai mare producator din lume, dar si prin procurarea acestuia de pe pietele mai mult sau mai putin la vedere, fiind cel mai mare importator din lume) pentru a impune o schimbare in sistemul financiar international (sursa1 sursa2).
Rusia este un alt sustinator important al detronarii dolarului american, mai ales in ultima perioada, ca urmare a conflictului din Ucraina. Atat presedintele Putin (sursa), cat si alte figuri importante ale regimul de la Moscova, s-au exprimat in aceasta directie. Este de remarcat faptul ca tocmai sanctiunile impuse de comunitate internationala (ca urmare a implicarii rusesti in estul Ucrainei), a fortat Rusia sa incheie importante intelegeri economico-financiare cu China si India, ajungandu-se astfel la crearea unui nou pol de putere mondial, dupa cum afirma unii analisti ( un articol cuprinzator pe aceasta tema gasiti aici). Este posibil ca odata cu trecerea timpului, conflictul din Ucraina sa se intensifice, iar partile implicate (SUA si aliatii lor pe de o parte, Rusia si aliatii ei, pe de alta) sa recurga la masuri din ce in ce mai dure. Ramane de vazut cine va iesi invingator…
De mentionat ca, la fel ca si China, Rusia (a cincea tara din lume din acest punct de vedere) si-a marit rezervele de aur in ultima perioada (sursa).
Mai trebuie semnalat faptul ca in 2014 tarile BRICS au semnat un acord pentru crearea unui fond pentru situatii de urgenta si a unei banci internationale de dezvoltare, cumva similare Bancii Mondiale si FMI, (sursa ), fapt ce este vazut de catre multi ca fiind un nou pas in vederea inlaturarii dolarului.
Pe de alta parte, zona euro (zona din care fac parte principalii aliati ai SUA) trece printr-o perioada extrem de dificila. Un semn elocvent al dificultatilor prin care trece moneda euro il reprezinta decizia Bancii Centrale a Elvetiei de a ridica plafonul cursului de schimb valutar al francului elevetian, un adevarat soc pentru lumea financiara.
La cateva zile dupa, Banca Centrala Europeana a decis sa infuzeze 50 de miliarde de euro in fiecare luna, pana la sfarsitul lui 2016, in sistemul bancar european (binenteles bani facuti din aer), ca masura pentru mentinerea euro pe linia de plutire.
Un alt eveniment care ameninta intreaga zona il reprezina castigarea alegerilor din Grecia de catre un partid care nu e de acord cu masurile impuse tarii sale de catre creditorii internationali, ceea ce ar putea determina iesire Greciei din zona euro, provocand efecte devastatoare acestei monede.
De asemeni, escaladarea conflictului din Ucraina ar putea afecta stabilitatea intregii regiuni.
Toate cele prezentate mai sus constituie pentru multi analisti argumente consistente pentru a preconiza o criza a monedei americane in viitorul apropiat sau chiar foarte apropiat (pe parcursul acestui an). Unii sustin ca e nevoie de 3 elemente pentru ca asa ceva sa se petreaca:
1.     vulnerabilitatea sistemului, iar aceasta e data de datoria acumulata de guvernul SUA;
2.     existenta altei monede care sa preia rolul detinut acum de dolar. Aceasta inca nu exista, in acest moment, dar sunt multe indicii ca tarile BRICS ar putea emite si sustine o astfel de moneda, dar care, spre deosebire de dolar, va avea o valoare reala (foarte probabil data de aur) si care o va face astfel foarte desirabila pentru tranzactiile internatioanale sau pentru rezervele valutare;
3.     un eveniment declansator. E dificil de anticipat natura acestui eveniment, insa sustinatorii detronarii dolarului lucreaza intens in aceasta directie.
De-a lungul timpului s-a mai vorbit si in alte ocazii despre astfel de crize iminente, insa pana acum ele au fost evitate, intr-un fel sau altul, de cei care controleaza actualul sistem financiar mondial. Va fi si acum la fel? Si daca nu?
Pentru a va face o imagine despre cat de delicat este acest sistem, o sa aduc in discutie ceea ce in lumea finantelor este cunoscut sub numele de “Miercurea neagra” (Black Wednesday). Intr-o singura zi, pe 17 septembrie 1992, George Soros (prin firma sa de management financiar), utilizand 15 miliarde de lire sterline (marea majoritate imprumutati in acea zi), profitand de un moment favorabil, a reusit sa scoata Marea Britanie din Mecanismul european de rate de schimb (sistemul financiar al UE de dinaintea introducerii monedei euro), reusind astfel sa puna in genunchi banca centrala engleza. Profitul obtinut de Soros in acea zi a fost de circa 1 miliard de lire sterline, in timp ce Banca Marii Britanii a pierdut 3,3 miliarde (aici gasiti detaliile aceste adevarate “opere de arta” financiare). Ganditi-va ce ar putea face China cu 33 de mii de miliarde de dolari (la atat se estimeaza a fi rezervele financiare ale acestei tari, din care 13 mii de miliarde sunt bonuri ale trezoreriei SUA), in cazul in care va considera ca momentul e favorabil....
Mai trebuie stiut faptul ca guvernul SUA face pregatiri pentru un astfel de eveniment, de ceva vreme. Au fost implementate protocoale speciale ce trebuiesc urmate in astfel de situatii, s-au facut tot felul de pregatiri, iar armata a efectuat exercitii specifice pe aceasta tema (sursa).
(Aici gasiti o povestioara cu talc despre tot ce am prezentat pana acum).
Indiferent de evenimentul care va declansa aceasta criza, este imposbil de apreciat cu exactitate ce anume va urma, in ce ritm si la ce scala, in primul rand in SUA. Sunt mult prea multe variabile de avut in vedere, insa mai toate scenariile (aici gasiti unul din ele) contin aceste elemente:
a.     prabusirea burselor urmata de
b.     falimentul sistemului bancar (bancomatele si atm-urile nu vor mai functiona, bancile nu vor mai elibera bani cash)
c.     o anumita parte a populatie va intra in panica si vor lua cu asalt bancile, supermarketurile, statile de benzina, farmaciile, etc
d.     violente fata de fortele de ordine sau intre oameni, cu efecte teribile avand in vedere ca multi americani detin arme de foc
e.     penurie de alimente, apa potabila, medicamente, combustibil si bunuri de stricta necesitate
f.      dificultati in mentinerea ordinii publice, a serviciilor medicale, sau in furnizarea de utilitati (curent electric, gaze naturale, caldura, apa).
Sunt unii care nu exclud posibilitatea unui haos generalizat care sa cuprinda intreaga tara, daca guvernul nu va reusi sa tina situatia sub control. Din pacate, modul in care au fost gestionate unele situatii de criza (a se vedea uraganul Katrina), le cam da apa la moara…
In afara SUA, criza va avea efecte cumplite asupra intregii planete. Pentru a va face o imagine cat mai corecta asupra impactului, o sa amintesc de prabusirea unei singure banci din SUA, Lehman Brothers, in 2008, care aproape a provocat colapsul actualului sistem financiar si care care a impins economia globala intr-o criza din care n-a iesit nici pana acum. Imaginati-va cum va fi in momentul in care dolarul nu va mai valora nici cat hartia pe care e tiparit! Va fi un eveniment de o amploare nemaintalnita pana acum pe aceasta planeta. Multe institutii financiare vor da faliment, multe tari vor intra in incapacitate de plata (este foarte probabil ca nici euro sa nu supravietuiasca), activitatea economica se va bloca, economiile multor oameni vor disparea peste noapte, panica, revoltele, violenta vor apare in multe locuri.
Se estimeaza ca va fi nevoie de cel putin 6 luni pana cand o sa apara o anumita stare de normalitate. Asta nu inseamna, insa, ca lucrurile vor fi ca acum, ci ca sistemele nationale si internationale vor incepe sa functioneze. Cat va dura pana cand vor ajunge sa lucreze la un nivel optim? Greu de spus...
Este de anticipat ca si Romania va avea de suferit, mai mult sau mai putin, in acest context.
Pe de o parte, datorita setei de senzational a mijloacelor de informare moderne (televiziunea, radioul, internetul), romanii vor avea aproape instant o imagine destul de cuprinzatoare a ceea ce se va petrece in restul lumii. Cu cat mai ingrozitoare vor fi evenimentele, cu atat mai afectati emotional vor fi concetatenii nostri, ceea ce va contribui decisiv la modul in care se vor comporta, atat ca indivizi, cat si ca mase.
Pe de alta parte, impactul prabusirii dolarului asupra economiei romanesti va avea ca efect amplificarea sensibilitatii emotionale a oamenilor. Eventualele falimente ale unor banci, incetarea activitatii unor firme, modul in care guvernul va aborda aceasta situatie, etc., vor fi toti atati factori negativi. Daca punem in ecuatie si posibilitatea prabusirii euro, deja totul se agraveaza exponential. Multi romani, multe firme au depozite in euro, multe afaceri se deruleaza in aceasta moneda, iar devalorizarea ei abrupta ii va avea consecinte dezastruoase.
Chiar daca am presupune, prin reducere la absurd, ca economia noastra n-o sa fie afectata nici intr-un fel, oamenii tot vor incepe sa se intrebe cat de prudent e sa-ti banii la banca, cata vreme nu exista nicio garantie ca sistemul nostru bancar nu va fi si el afectat, la un moment dat. E posibil ca multi sa ajunga la concluzia ca e mai bine sa-ti tii banii acasa, sau, de ce nu, sa-i investesti in ceva mai sigur (metale pretioase, terenuri, locuinte, etc.). Astfel incat, bancile or sa trebuiasca sa faca fata unui numar din ce in ce mai mare de solicitari de retragere a depozitelor si nu e imposibil ca unele din ele sa se trezeasca in situatia delicata de a nu putea face fata, asta datorita faptului ca, in conformitate cu legile in vigoare, bancile sunt obligate sa pastreze ca rezerve minime obligatorii, doar 10-15% din valoarea banilor depusi de clienti, restul folosindu-l pentru creditare. In conditii normale, sunt rare cazurile in care o banca sa nu poata onora retragerile, dar chiar si daca se ajunge acolo, de obicei apeleaza la imprumuturi din partea altor banci, pentru a iesi din situatia temporara de criza. Insa, de data aceasta, nu prea o sa aiba la cine apela pentru ajutor, pentru ca celelalte banci vor fi preocupate sa-si protejeze propria piele. Banca Nationala ar putea interveni, banuiesc, in astfel de cazuri, dar nu stiu in ce masura o va face si mai ales daca o va face in timp util. Pentru ca, in contextul dat, e suficient ca o singura banca sa dea semne ca ar avea probleme si asta sa ajunga la urechile mass-media sau ale clientilor. Vestea respectiva se va raspandi in societatea romaneasca cu o viteza fenomenala. In cateva ore clientii vor lua cu asalt toate bancile, pentru a-si retrage, pana nu e prea tarziu, economiile. Iar daca asta se va petrece, sistemul bancar romanesc va intra in colaps. Bancile isi vor suspenda activitatea, nu se vor mai putea retrage bani din bancomate, de la caseriile bancilor si nu se vor mai putea face plati cu cardul. Si nimeni nu va putea spune cu exactitate pentru ce perioada de timp... Vi se pare un scenariu imposibil?
Dar sa zicem ca nici asta n-o sa se petreaca. In situatia unei crize de o asemenea amploare, schimburile de bunuri intre tari se vor opri total, din mai multe motive (nu exista garantia ca respectivele bunuri ajung la destinatie, nu se stie cand si cum vor fi achitate, etc). Primele care nu vor mai pleca la export vor fi alimentele, pentru ca in acele conditii vor deveni extrem de valoroase. Din pacate, mare parte din consumul intern de alimente este asigurat din importuri (ceva detalii aici), ceea ce inseamna ca in cazul incetarii acestora, Romania va trebui sa traiasca, cine stie pentru ce perioada de timp, cu ceea ce are in depozitele firmelor private, in magazine si cu ce exista in camarele cetatenilor.
S-ar mai pune si problema rezervelor de stat, doar ca momentan se pare ca tara noastra nu are mare lucru (ceea ce nu e de mirare) ( sursa1 sursa2 ).
Ar mai fi productia interna, doar ca nu exista un sistem organizat de colectare si distribuire a acesteia (este evident ca la un moment dat o sa fie nevoie si de asa ceva, dar oare cat timp va fi necesar pentru a deveni functional?).
Din pacate, nici rezervele familiale de alimente ale romanilor, in acest moment, nu se prezinta foarte bine. Poate cei care traiesc la tara or fi avand ceva in plus, cu toate ca in timpul furtunilor de zapada din anii precedenti s-a putut vedea ca si la tara oamenii s-au obisnuit sa-si cumpere cele necesare de la magazin.
Orasenii, datorita veniturilor insuficiente (sunt multi care abia se descurca pana la urmatorul salar) sau a obisnuintei de a merge des la super-market sau de a trage o fuga la magazinul din colt atunci cand au nevoie de ceva, nu au mare lucru prin camara. Cand vor vedea la televizor cum in alte partii lumea se bate pentru ultima sticla de apa potabila, unii vor realiza situatia precara in care se afla ei insisi si vor cauta sa o remedieze. La inceput poate n-or sa fie multi, dar incetul cu incetul, „febra cumparaturilor” ii va cuprinde pe toti. Numai ca, n-o sa dureze prea mult pana cand rafturile magazinelor se vor goli (in 2012, speriati de codul rosu de ninsoare, romanii au golit magazinele in cateva ore [sursa]). E posibil ca o perioada de timp, sistemul de aprovizionare al supermarket-urilor sa mai functioneze, dar nu pentru mult timp, pentru ca si depozitele lor centrale au cantitati limitate de alimente. Asta daca nu vor exista „baieti destepti” care vor intelege cu adevarat cum se prezinta situatia si vor cauta sa profite la maxim, prin depozitarea alimentelor si vanzarea lor mai tarziu, cand preturile vor deveni astronomice, datorita cererii imense si a ofertei aproape inexistente.
La fel, pentru un anumit timp, se vor mai putea procura alimente de la producatorii particulari, de la magazinile sau depozitele mai mici, de la speculanti, dar e de asteptat ca preturile sa creasca vertiginos, pe masura ce n-o sa mai fie nimic de cumparat. Cat o sa dureze pana se ajunge in acest punct? Imi este greu sa anticipez...
Unii ar putea considera ca in situatii de acest gen statul trebuie sa intervina, intr-un fel sau altul. Cea ce se pierde din vedere este ca „statul” reprezinta, de fapt, un numar de oameni, angajatii institutiilor publice, oameni care trebuie si ei sa manance, sa bea, sa-si protejeze propria viata sau sa aiba grija de familie. In cazul uraganului Katrina, in SUA, 17% dintre politisti nu s-au prezentat la post sau l-au abandonat pentru a-si proteja familia ( sursa ). Vorbim totusi de un eveniment care a afectat o mica parte din teritoriul statului si pentru o perioada relativ scurta de timp. Dar daca ar fi vorba de un eveniment planetar a carui durata nimeni n-o poate preciza?
Poate ca in tari mai civilizate ale lumii (a se vedea cum a gestionat Japonia criza de dupa tsunami), statul va reusi sa tina situatia sub control, cat de cat. Dar la noi cine sa faca asta, cand si acum mai toti cei cu functii de conducere in stat sunt preocupati doar de binele lor sau a celor apropiati? In situatie de criza or sa se transforme peste noapte si-o sa-i preocupe brusc interesul cetatenilor? Dimpotriva, zic eu....
Asa incat, e foarte probabil ca pentru multi sa vina si momentul in care n-or sa mai aiba nimic de mancare. Ce vor putea face in acea situatie:
·       pot sa astepte sa se petreaca un miracol si lucrurile sa redevina cum au fost inainte (dar cam risca sa moara de foame),
·       pot sa se mute la rudele de la tara, in cazul in care exista, au ceva mancare in plus si or sa vrea sa-i primeasca,
·       pot cere sau sa cumpere de la altii, dar sunt slabe sanse sa aiba de la cine,
·       pot sa ia cu forta de la altii si sa-i lase pe ei sa moara de foame.
Cu toate ca poate parea de necrezut, daca aceasta situatie de criza dureaza suficient de mult, este foarte posibil ca la un anumit dat sa trebuiasca sa ne punem problema protejarii rezervelor de hrana, a propriei vieti si a celor dragi. Pentru a intelege mai bine acest aspect, imiginati-va cam cum ar arata un oras mai mare la o luna dupa ce s-au epuizat posibilitatile de procurare a hranei. Dar dupa 3 luni?
Scenariul prezentat mai sus in ceea ce priveste alimentele va fi valabil si pentru celelelate produse de stricta necesitate: combustibili, medicamente, produse de igiena, etc. De asemeni, s-ar putea sa apara probleme cu servicii furnizate de catre stat sau firme private: telecomunicatii, sistemul medical, curentul electric, gaz, combustibili, apa potabila, colectarea deseurilor menajere, etc.
Pentru a intelege mai bine aceste aspecte, sa luam ca exemplu curentul electric. Lumea are impresia ca daca functioneaza hidrocentralele si centrala nucleara de la Cernavoda, n-ar trebui sa fie nicio problema cu furnizarea curentului electric. Ceea ce se scapa din vedere este ca de la Cernavoda si pana la becul din camera noastra se afla mii de echipamente si utilaje a caror buna functionare este asigurata de sute de oameni. E suficient ca un singur astfel de echipament sa se defecteze si am ramas pe intuneric. In mod normal, cineva repara sau inlocuieste dispozitivul defect, astfel incat, nu dupa mult timp, becul nostru se reaprinde. In situatii de criza prelungita, e foarte posibil sa nu aiba cine sa mai faca reparatia, fie pentru ca si-a rupt un picior incercand sa puna mana pe ultima conserva din supermarket, fie pentru ca e plecat sa faca rost de mancare pentru el si pentru familie, fie pentru ca realizeaza ca daca iese din casa s-ar putea sa nu se mai intoarca niciodata si nici sa nu ajunga la destinatie, fie pentru ca trebuie sa asigure siguranta celor dragi.
Asta nu inseamna ca peste tot in Romania, sau ca in mod cert, lucrurile or sa se petreaca asa. Vor fi multi factori care or sa influenteze modul in care se vor desfasura evenimentele, insa vital va fi cat de bine sunt pregatiti oamenii sa faca fata situatiei. Cu cat mai multi vor sti dinainte de posibilitatea unei astfel de crize, cu cat mai mult vor fi analizat posibilele consecinte, cu cat vor sta mai bine la capitolul provizii, cu atat vor face fata mai bine. Cei care au studiat comportamentul uman in situatii extreme, au constatat ca impactul psihologic e cel care face cel mai mult rau. Au fost multe cazuri in care oamenii au murit cu toate ca aveau la indemana mijloacele necesare supravieturii, cel putin pana la sosirea echipelor de salvare. Si asta nu pentru ca nu stiau cum sa le foloseasca, ci pentru ca datorita panicii n-au mai putut evalua corect situatia in care se afla si sa gaseasca posibile solutii.
Daca maine s-ar petrece asemenea evenimente, impactul in societatea romaneasca ar fi devastator. Din fericire, inca se mai poate face ceva, deocamdata mai este timp. Ce se poate face:
1.     sa reflectati cu atentie la cele prezentate aici, sa faceti propriile cautari, iar in cazul in care considerati ca exista si cea mai mica posibilitate ca asa ceva sa se petreaca, sa dati de stire si altora
2.     sa faceti pregatirile necesare pentru a putea supravietui (intr-o astfel de situatie nu prea se mai pune problema sa traiesti bine) cel putin 6 luni de zile:
a.     veti avea nevoie de o locatie, o casa la tara cu acces facil si in siguranta la o sursa de apa potabila ar fi ideala
b.     va trebui sa pregatiti respectiva locatie cu toate cele necesare traiului in conditiile in care nu vor mai fi furnizate curentul electric, gazele naturale, apa potabila sau serviciile de salubrizare;
c.     va trebui sa evaluati eventualele riscuri la adresa propriei vieti sau a celor impreuna cu care veti fi, din partea altor fiinte umane. Mergand pe principul „unde-s doi puterea creste”, cu cat grupul din care veti face parte va fi mai numeros, cu atat mai mare va fi propria siguranta. De asemeni, bunele relatii cu vecinii va vor ajuta in aceasta directie (in conditiile in care si ei s-au pregatit pentru aceasta situatie). Asta nu inseamna ca-i nevoie sa va inarmati pana-n dinti, ci sa puteti sa le dati de inteles eventualilor agresori ca sunteti pregatiti (psihic,mental, material) sa le opuneti rezistenta;
d.     trebuie sa va faceti provizii de alimente. De avut in vedere produse cu un raport cat mai bun intre volum, continut nutritional, perioada de valabilitate si cost. Veti avea nevoie sa va asigurati o alimentatie cat mai diversificata, care sa includa toate componentele nutritionale necesare (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale, etc). Va fi nevoie de atentie la termenul de valabilitate al produselor respective, in sensul ca vor trebui consumate inainte de expirarea acestuia (chiar daca nu s-a petrecut inca nimic), astfel incat sa nu aruncati banii pe fereastra. Pe masura ce veti consuma din proviziile veti inlocui cu altele noi;
e.     in masura in care se poate, o gradina de legume si fructe e binevenita. In acest caz, e bine sa va faceti rezerve de seminte si pentru anul viitor. A nu se pierde din vedere ca, la nevoie, va trebui sa-i asigurati paza;
f.      e nevoie sa va asigurati rezerve de medicamente si alte produse sanitare. De asemenea, de avut in vedere apa necesara pentru propria igiena. In conditiile in care sistemul medical nu va functiona, orice problema de sanatate, netratata corespunzator, poate fi fatala;
g.     apa potabila. In situatii de criza, apa potabila poate deveni un lux pe care nu toti si-l permit. Va trebui sa evaluati cat mai bine necesarul de apa si sa luati masuri pentru asigurarea calitatii acesteia. (ceva idei );
h.     o sa mai aveti nevoie de rezerve din alte produse pe care le folositi in viata de zi cu zi (sapun, detergent, pasta de dinti, hartie igienica, etc). Pentru a va fi mai simplu la evaluare, ganditi-va ca va trebui sa traiti timp de 6 luni, in locatia respectiva, fara sa iesiti pe poarta sau pe usa;
i.      rezerve de combustibil;
j.      rezerve de bani cash (de preferat ron). Pentru o perioada de timp, la inceputul perioadei, s-ar putea sa aveti ce cumpara cu ei;
k.     va trebui sa aveti in vedere si un sistem de gestionare a deseurilor pe care le produceti.
Exista si varianta integrarii intr-o comunitate autosustenabila (aici aveti o hartă cu astfel de comunităţi din România [punctele galbene] şi cu ferme agricole eco sau permaculturale [puncetele albastre]).
3.     sa urmariti cu atentie ce se petrece in lume pentru a putea anticipa cat mai din timp eventuala criza. Din pacate, e greu de stiut in acest moment, cand se va produce evenimentul. Poate fi maine, intr-o luna, trei, un an... Cu cat terminati cu pregatirile mai repede, cu atat mai bine.
Pentru multi, realizarea acestor pregatiri poate parea la prima vedere destul de dificila, daca nu chiar imposibila. In lumea celor preocupati de supravietuirea in conditii extreme exista urmatorul dicton: “Spera la ce e mai bine, dar pregateste-te pentru ce e mai rau!”.
Poate veti considera ca nu are rost sa va bateti capul de pe acum cu asa ceva si c-o sa fie suficient timp atunci pentru tot ce e de facut. Dar daca n-o sa fie? Si chiar daca o sa fie, una e sa o faci acum, pe indelete, analizand toate aspectele, cautand variantele cele mai putin costisitoare si alta e s-o faci pe fuga, cand toti cei din jur fac acelasi lucru. Si mai este un aspect: cu cat mai multi se pregatesc de pe acum, cu atat mai mult o sa le ramana celor care n-au stiut de asta sau care, din diverse motive, au ales sa n-o faca (ai pe deasupra, daca o sa considerati necesar, o sa va puteti permite chiar sa-i ajutati).
Din perspectiva mea, avem urmatoarele variante:
A.    consideram ca asa ceva este posibil. Facem eforturile necesare pentru a ne pregati cat mai bine pentru o astfel de situatie. Cele mai negre temeri se adeveresc. In acel context s-ar putea sa fim printre putinii care or sa poata sa-si pastreze cumpatul, sa gandeasca limpede pentru a actiona cat mai eficient pentru binele propriu, al celor din preajma, sau, de ce nu, sa-i ajute pe cei mai putin pregatiti;
B.    consideram ca asa ceva este posibil. Facem eforturile necesare pentru a ne pregati cat mai bine pentru o astfel de situatie. Timpul trece si nu se petrece nimic. Tot ce avem de facut e sa improspatam proviziile: consumam produsele pe cale sa expire si le inlocuim cu altele „proaspete” (pentru provizii pentru 6 luni de zile e nevoie de ceva organizare in aceasta directie, dar se poate face). Ce avem de pierdut in cazul in care nimic n-o sa se petreaca: efortul initial pentru a pune totul la punct si cel pentru a improspata rezerva de alimente
C.    consideram ca asa ceva este posibil, facem eforturile necesare pentru a ne pregati, insa la un moment dat aflam ca liderii lumii au reusit sa ajunga la un consens pentru schimbarea actualului sistem financiar cu altul mult mai corect si echitabil. Tot ce avem de facut e sa nu ne mai ducem la supermarket, ci sa consuma proviziile. Ce avem de pierdut: efortul initial pentru a pune totul la punct si cel pentru a improspata rezerva de alimente
D.    consideram ca asa ceva este imposbil si ne continuam viata ca si pana acum. Insa, la un moment dat, imposibilul devine realitate. Ce avem de pierdut intr-un astfel de caz? Va las pe voi sa va ganditi la asta...
E.    consideram ca asa ceva este imposbil si ne continuam viata ca si pana acum. Din fericire, nimic nu se va petrece. Ce am pierdut? Timp, eu documentand si redactand acest material, voi citindu-l.
Alegerea e a fiecaruia dintre noi. Sper din toata inima sa fie cea corecta..

S.T.






2 comentarii: